Mă gândesc constant la starea industriei tech din România și dacă m-ați scoate la o bere, probabil am vorbi toată seara de industrie, economie și politică. Da, sunt genul ăla de om 😬

Dar o chestie mă oftică și îmi revine constant în minte: de ce proporția de companii tech de produs vs companii tech de outsourcing e așa dezechilibrată la noi? Și cum interpretăm dezechilibrul ăsta? Și mai important, e ceva ce ar trebui să ne îngrijoreze și să vrem să reparăm?

Ei bine, pentru a înțelege exact parametrii problemei, trebuie să înțelegem de ce-urile problemei.

De ce ar fi asta o problemă?

Din punctul meu de vedere, e o problemă foarte serioasă, din mai multe puncte de vedere.

În primul rând, problema cea mai mare e că industria de outsourcing extre o industrie extractivă de valoare, și nu creatoare de valoare, dacă e să ne raportăm doar la relația firmelor cu angajații.

De ce zic asta? Pentru că în outsourcing remunerația angajaților e direct proporțională cu orele lucrate. Pentru că firma e plătită la oră sau zi, și asta impactează direct câți bani ajung la angajați, banii care ajung la angajați e practic de rămâne după ce firma își ia partea.

Nu zic că firma respectivă nu oferă valoare, dar valorea e doar în relație cu clientul: costuri reduse de development.

Pe când, într-o companie de produs, ea trebuie să creeze valoare, și remunerația angajaților ar trebui să fie direct proporțională cu valoarea livrată. Dacă compania reușește să livreze multă valoare și implicit să facă mult profit, atunci ideal ar fi ca și angajații să primească bonusuri proporționale. În Silicon Valley, chestia asta combinată cu un mediu de startup-uri foarte dinamic reușește să creeze mulți milionari. În Europa, se întâmplă în doar câteva locații mai răsărite, dar în România mai deloc. Asta ar trebui îmbunătățit.

De ce suntem aici?

În primul rând, consider că problema principală NU ar fi lipsa de oportunități, ci dinamica pieței muncii. În momentul acesta, piața de IT este o piață de servicii hrănită din banii mulți ce vin dinspre Vest. Firmele americane sau din Europa Centrală cumpară serviciile de development din România pe bani mulți (pentru noi) care per total tot e mai ieftin pentru ei decât dacă ar face același development la ei acasă.

Asta creează multe job-uri plătite cât de cât ok, dar cu oportunități de creștere puține. Dar fiind firme mari cu proiecte de lungă durată (mai ales cele care colaborează cu corporații de genul băncilor sau automotive), ele oferă practic un job stabil, cu birocrație destul de multă care scade volumul efectiv de muncă și presiune și cu salarii cât de cât ok, daca e să raportăm cu restul pieței muncii din România.

Tot din dinamica pieței muncii vine și modul în care românul se raportează la muncă, care are niște hibe moștenite de pe vremea comunistă. De multe ori, munca înseamnă status, și statusul este corelat cu mărimea și importanța angajatorului.

Un angajator mare și puternic, cu brand puternic, automat aduc angajatului un "stamp of trust". De asta mulți studenți de la informatică visează să ajungă să lucreze la Google, Microsoft sau altă corporație mare. Asta se întâmplă și în alte țări, am auzit cu toții de obsesia pieței cu FAANG, dar la noi în România parcă proporția celor care gândesc așa e mult mai mare.

Un angajator mic, o firmă micuță, un startup, este asociat cu instabilitate, cu stereotipul de "patronaș" care e nasol, cu biciul în mână, care dă salarii mici și conduce ultimul bolid de lux. În alte industrii, ba chiar și în companii mai micuțe de tehnologie, poate se aplică. Dar e un stereotip mult prea răspândit, care împinge mulți angajați către angajatorii mari, fapt care dăunează ecosistemului de startup-uri.

Toate acestea combinate creează o balanță foarte înclinată spre outsourcing: un job într-o firmă mare, stabilă, un job cu un ritm foarte scăzut vs un job într-o firma mică, instabilă, cu șef nașpa și bani puțini. Când pui așa problema, clar că alegi corporația care face outsourcing, nu?

Dar piața de tehnologie a început să se schimbe, pentru că și economia României se schimbă. Orice țară trece prin perioada asta de tranziție când începe sectorul de servicii să se extindă și sectorul de producție să se micșoreze.

Companiile de produs în tehnologie practic sunt "serviciile" din industrie pentru că oferă servicii digitale direct către clienți, și companiile de outsourcing sunt "producția" pentru că produc cod pentru alții.

Cum rezolvăm?

Sincer, rezolvarea e lungă durată, și ține de noi să ne schimbăm mentalitatea și să schimbăm si mentalitatea altora.

Pe de-o parte, promovarea poveștilor de succes ar fi un pas înainte.

De asemenea, promovarea și acceptarea stilului de muncă mai "haotic" și cu o doză de risc ar fi un alt pas necesar. Playing it safe all the time doesn't get you far. Sigur, te ajută să plătești rata la timp și poate să schimbi mașina o data la 5 ani, dar cam atât. Cât suntem tineri și nu avem angajamente mari, ne putem asuma niște risc în plus.

O altă chestie care lipsește sunt comunitățile de oameni like-minded care preferă tipul acesta de muncă, care au idei și expertiza să le materializeze. Dar per total fiind un număr redus de astfel de oameni, se găsesc greu între ei și rar reușesc să se asocieze să lucreze la un startup împreună. Unele orașe mai mari au început să facă progrese în direcția asta, ceea ce e încurajator.

What else?