Cartea care mi-a "distrus" viața profesională

Am zis să scriu și despre un subiect puțin mai pe lângă ale startup-urilor și tehnologiei, dar cu o oarecare legătură cu viața profesională și cariera mea de ITst. Dar la final veți vedea și relevanța pe care o atribui vis-a-vis de subiectul startup-urilor.

Cartea în cauză despre care vreau să vă vorbesc e "Start with Why" de Simon Sinek.

De ce mi-a "distrus" viața profesională? Pentru că, înainte să o citesc, simțeam așa... o neliniște și nemulțumire vis-a-vis de job-ul curent, dar nu știam să pun degetul pe motivul exact.

O fi fost de la vreme? O fi fost de la technical debt-ul din proiecte? O fi fost de la neoane? O fi fost de la modul cum sunt managed task-urile? Puteau fi multe, dar per total, consideram că e o chestie de a mea, că acesta e normalul: nu ai cum să fii 100% mulțumit de job, asta e realitatea. Job-ul e job, e ceva tranzacțional, îți oferi energia și timpul pentru bani, bani cu care îți asiguri traiul și ceva hobby-uri în weekend-uri.

Cam așa mă simțeam. Era ceva normal, toată lumea era nemulțumită la un anumit nivel de job, și nu ai ce face în privința asta.

Job-ul la timpul respectiv era pentru o companie de produs care producea software pentru industria academică și cercetare. Colectivul era fain, biroul era fain, proiectele erau faine și engaging, primisesem o oarecare doză de independență pe proiectele care țineau de mine, managementul era profi, banii și beneficiile erau bune, program flexibil, work from home cum voiai, etc.

Dar totuși, când pui toate chestiile astea pe hârtie, ar trebui să rezulte că ești satisfăcut de job, că contribui la ceva calumea și să fii energizat să vii la muncă în fiecare zi.

Dar totuși nu era așa. Lipsea ceva, dar nu știam ce, și sincer nici nu prea îmi trecea prin cap la momentul respectiv să mă uit mai adânc în problema asta și să formulez un răspuns. Am considerat că așa e normalul, și că trebuie să merg mai departe așa.

Dar într-o zi, nici nu mai știu în ce circumstanțe, a ajuns cartea asta, "Start with Why" de Simon Sinek în mâinile mele și am început să o citesc.

Când am terminat cu ea, am reanalizat situația, și am decis să îmi dau demisia de la job-ul perfect pe hârtie și să mă întorc la Vuuh, un startup micuț, fără clienți și fără produs.

Ce m-a făcut să fac schimbarea asta, schimbare pe care nu o regret și care cred că probabil a fost unele din cele mai smart chestii pe care le-am făcut?

Am început cu "de ce?". Cheesy, dar așa e.

Let me explain.

Cartea respectivă se învârte în jurul valorilor personale și încearcă să te pună în poziția să îți analizezi valorile personale și să încerci să ți le aliniezi cu valorile companiei.

Vorba despre valori pare o vorbăraie abstractă, și când e vorba de valorile unei companii, devine aproape penibilă. Pentru că prin "valorile companiei", mulți înțeleg enumerarea de cuvinte puse prin newslettere și pictate pe pereți.

Dar valorile companiei sunt de fapt direcția care stă la baza deciziilor și comportamentului companiei.

De exemplu, dacă o companie se pretinde că e human centric, atunci nu ar anunța achiziții de companii noi în timp ce dau oamenia fară sau renunță la bonusuri. Dacă o companie se pretinde a avea "inovația" ca valoare, atunci ar avea canale și oportunități în cadrul companiei prin care oricine poate veni cu idei și prototipuri pentru diverse probleme ale companiei și ar încuraja intraprenoriatul. Nu ar ucide din fașă proiecte de invoare pentru că "ar eficientiza prea mult munca și noi avem nevoie de cât mai multe billable hours".

Și cum ajungi la "de ce"-urile tale și ale companiei? Nu e o formulă exactă, dar poți investiga și încerca să ajungi la un răspuns aproximativ. De cele mai multe ori, companiile nici nu au acel "de ce" bine definit, și "de ce"-ul companiei devine de fapt "de ce"-ul personal al echipei executive. Care de multe ori e profitul 😉

Dar fiecare companie și persoană are trei întrebări la care trebuie să își răspundă:

• De ce? (why?) Ce mă motivează să fac ceea ce fac, și care e motivul pentru care ma dau jos din pat în fiecare dimineață?
• Ce? (What?) Ce fac pentru a mă mișca în direcția respectivă? Răspunsurile pot fi de forma "caut să inovez", "caut să aprofundez diverse subiecte", "caut să îmi împărtășesc pasiunile sau cunoștințele", etc.
• Cum? (How?) Care sunt lucrurile concrete pe care le fac? Pot fi fie sub formă de a scrie ceva (așa cum scriu eu aici pe blog), fie sub formă de creație de conținut, fie sub formă de cod, fie sub formă de contribuție la un proiect.

Eu cred că lumea, în momentul de față, suferă de o apatie masivă față de muncă, și a normalizat prea mult acel sentiment de "nemulțumire".

Oamenii au încetat să mai creadă că poate chiar există companii care au un scop mai mare decât profitul, pentru că probabil au fost dezamăgiți iar și iar de acțiunile companiilor (pentru că "de ce"-ul lor nu e cel pictat pe pereți, ci ceea ce face executivul, și în perioadele de criză devine mai clară chestia asta).

Dar eu cred cu tărie în același timp că nu trebuie să fie așa. Pentru că e posibil să găsești oameni aliniați ca valori cu tine și să participi la construirea unei companii aliniate cu "de ce"-ul tău.

Și de asta sunt așa încrezător în lumea startup-urilor, pentru că acolo încep să se construiască acele companii care vor să facă ceva pe baza unor valori și unor "de ce" mai aliniate cu ceea ce are nevoie lumea și ceea ce au nevoie oamenii ca să fie energizați de munca pe care o fac.

Că până la urmă, petrecem cam 8 ore pe zi "la muncă", e păcat să petrecem o proporție așa mare de timp fiind roboței neconectați la un "de ce", nu?

Ca să revin la de ce am plecat de la compania precedentă, ca să fie povestea completă:

"de ce"-ul companiei, deși era una nobila, cea de a facilita descoperirile științifice, era una care nu era aliniată cu "de ce"-ul meu. Eu personal, nu ma simt aliniat cu partea academică a research-ului, ci mai degrabă cred că o parte mare din inovare stă în explorarea practică a "frontierelor" dintre domenii. Iar academia pune accent foarte mult pe partea teoretică, lucru care nu e tocmai aliniat cu modul cum văd eu lucrurile.

Deci în cazul acela, disconnect-ul venea tocmai de la industria în care activa compania. Și de asta pun accentul de industry knowledge și specializarea într-un anumit domeniu, pentru că dacă l-ai găsit pe acela compatibil cu valorile tale, îți deschizi o plajă mult mai largă de oportunități aliniate cu valorile tale.

De asemenea, fiind conștient de "nemulțumirea" asta pe care o simte multă lume, nemulțumire cauzată și de natura unor job-uri robotice, Vuuh era mai aliniat cu viziunea mea pentru o lume cu job-uri interesante și engaging, nu completarea de spreadsheet-uri aproape identice la mână, 8 ore pe zi, 5 zile pe săptămână. Oamenii care fac asta sunt capabili de mult mai mult.

Dacă nu ati dat subscribe deja la "The Tech Bubble", vă invit să o faceți. E un proiect media despre IT-ul românesc, startup-uri, și nu numai. Voi scrie sămtămânal un articol în fiecare Luni și Joi (sau cel puțin așa încerc) și voi posta câte un episod săptămânal pe canalul de Youtube.