De ce nici managerilor buni nu le place full-remote-ul?

Clarificări înainte de a începe să citești: în urma feedback-ului, țin să aduc o completare, pentru că simt că nu am reușit să mă exprim destul de clar pe subiect, și poate crea confuzie: ideea acestui articol nu e de a spune că work from home is bad, let's go back to office. Ci vorbeste despre un dezavantaj mai puțin discutat al work from home-ului când vine vorba de relația mangerului cu subalternii.

Nu zic că observabilitatea e imposibilă (deși recitind, pe alocuri pare că induc ideea asta, greșeala mea), ci că e îngreunată. Informația non-verbală disponibilă by sharing the same space se pierde și e înlocuită cu meetings periodice probabil și observații pe baza activității. Încerc să zic că managerii pot ajunge la aceleași concluzii vis-a-vis de pattern-urile de comunicare din cadrul echipei, dar ajung mai greu, pentru că cantitatea de informație e mai mică si în vine în porții mai mici.

Am făcut mici modificări pe alocuri pentru a-mi face punctul de vedere mai clar.

Nu zic că aș fi cine știe ce manager bun, pentru că asta nu e treaba mea, și de obicei dacă cineva zice "sunt manager bun" înseamnă că nu e manager bun, dar am un view pe care vreau să îl împărtășesc.

Scopul acestui articol este de a aduce o perspectivă echilibrată "din partea cealaltă", din partea unui manager care vrea să fie cât mai fair și să ofere echipei tool-urile și mediul propice pentru a își face treaba eficient și plăcut.

Când vine vorba de manageri care cer angajaților să mai vină și pe la birou, de obicei se stârnesc multe discuții aprinse despre totalitarism, control freaks, micro-management, etc.

Dar adevărul e că odată cu curentul de work from home care a luat amploare, managerii se află în dificultate când vine vorba de un aspect important al muncii lor: observabilitatea.

Cu toții vrem să lucrăm în echipe cu oameni faini, care colaborează, să primim măriri care să reflecte gradul de implicare, să ne fie recunoscute meritele pentru impactul muncii noastre, cei care trag echipa în jos și nu își fac treaba să fie trași la răspundere.

Dar, când toată lumea lucrează de acasă și interacțiunile directe devin mai rare și se pierde comunicarea non-verbală, 1-to-1-uri aproape invizibile, atunci managerul nu prea mai are toată informația la îndemână pentru a putea vedea clar aportul fiecăruia la output-ul echipei.

Let me explain.

Înainte, când ne mai întâlneam la birou, de la biroul meu puteam vedea interacțiunile dintre colegi, și astea ofereau informații prețioase:

• când se duce cineva la cineva la birou să ajute
• cât timp petrecea
• tipul de discuție, cât de in-depth era, sau cat de heated devenea pe anumite subiecte
• cat de frecvent se întâmpla asta

Cumva faceai vibe check-ul echipei doar din proximitate, și o făceai independent.

Astfel, puteam deduce ușor cine e săritor și ajuta, și puteam ține cont de asta în estimări și la ajustarea așteptărilor (dacă depășea deadline-uri știam că e din cauza asta, că a dedicat timp deblocând colegi sau colege).

Dar puteam observa și cine are nevoie de ajutor. Persoanele care primeau ajutor mult și des, clar aveau un impact negativ asupra echipei. Și acolo trebuia venit cu un plan de training pe subiectele unde aveau probleme cel mai frecvent, sau sfaturi despre cum să abordeze un anumit tip de probleme.

Dar acum, toată informația asta vine mult mai greu sau deloc: X a avut un call ad-hoc cu Y pentru a lucra împreună la un anumit task, sau ca Z era blocat și T i-a oferit o informație crucială pentru a-l debloca. De obicei apar doar mențiuni ale acestor interacțiuni, fără detaliile de comunicare non-verbală pe care le-aș fi putut obține din prezența fizică la birou. Durează până când colegii respectivilor vor începe să le zică lucrurilor pe nume, și de obicei asta se întâmplă când gradul lor de frustrare ajunge la un nivel ridicat.

Nu ar fi o problemă dacă problemele de colaborare ar fi comunicate managerilor, dar angajații de obicei:

• evită să ofere feedback negativ colegilor, pentru că "nu vrea să vorbească de rău" sau "să afecteze măririle colegilor"
• angajații din România, când dau de dificultăți, de obicei intra în modul de "flee" pentru că relația lor cu autoritatea e ușor ostilă și rigidă (e legat de cultura noastră). Zic asta pentru că am observat și eu chestia asta la mine în job-urile anterioare.
• "nu e treaba mea să îmi evaluez colegii, asta e treaba managerului". Corect, dar managerul nu e mind-reader, și se bazează pe observații și feedback. Iar în contextul full-remote, se poate baza fie doar pe numere (care nu spun toată povestea) sau pe ce spun ceilalți.

Și astea se întâmplă pentru că nici managerii care vor binele echipei nu știu să le articuleze, și nici angajații nu știu cât de crucială e partea asta de observabilitate la nivelul echipei și presupun că managerul "should just know". Și după apar cazuri în care X under-performs, dar echipa îl acoperă, și managerul află după mult timp, când o parte din colegi deja au plecat din cauză că "firma îl acoperă pe X și restul trebuie să tragă mai greu să acopere și treaba pe care ar trebui să o facă", și de aici se erodează și încrederea între manager și echipă.

Eventual bineînțeles că ajungi la aceleași concluzii, dar informația venind mai rar, mai filtrată și incompletă, rămâne să te bazezi pe numere, pe ce e măsurabil și ce ți se comunică.

Și eu care sunt un mare promotor al conceptului de "trust" în viață în general, dar mai ales la locul de muncă, chestia asta nu prea stă bine cu mine. Când nu există comunicare sinceră, bună sau rea, "trust"-ul se erodează, și ajungi să te întrebi tot timpul ce îți ascunde echipa, sau ce se întâmplă pe canalele de comunicare unde nu ești și tu prezent. Pentru că dacă se sparg toate de capul tău, va fi din cauză că nu erau aware de unele chestii nespuse și "invizibile".

Aș încheia cu un sfat pentru angajati: fiți cât puteți de sinceri în comunicarea cu managerii, pentru că așa se câștigă încrederea, și îi faceți job-ul mult mai ușor. Și mai presus de a fi bun la cod sau "ninja tehnic", e important să fii dependable, reliable și "de încredere". Și nu numai vis-a-vis de manager, dar și vis-a-vis de colegi. Chiar dacă asta uneori înseamna feedback negativ (dar constructiv, dar asta e altă discuție).

Vă invit să dați subscribe la "The Tech Bubble", un proiect media despre IT-ul românesc, șo nu numai. Voi scrie sămtămânal în fiecare Luni și Joi (sau cel puțin așa încerc) și voi posta câte un episod săptămânal pe canalul de Youtube.